HIV – una dintre cele mai cunoscute boli virale pe care le-a întâlnit vreodată omenirea

HIV – una dintre cele mai cunoscute boli virale pe care le-a întâlnit vreodată omenirea

Poză de Miguel Á. Padriñán pe Pexels

Agenții patogeni sunt particule de multe ori imposibil de vizualizat cu ochiul liber. Virusurile sunt, cu siguranță, o categorie de patogeni care au fost dificil de identificat și deslușit, și care, până în prezent, nu sunt cunoscuți în totalitate. Fiecare an aduce cu sine descoperirea unui nou virus, poate chiar a unui gen sau a unei familii virale neidentificate până la momentul respectiv.

Același lucru s-a putut spune și despre HIV/SIDA, acum mult cunoscutul sindrom care afectează un număr mare de oameni din toată lumea și care, până nu demult, era o adevărată enigmă.

1. HIV/SIDA - ce este?

În primul rând, este vorba despre o infecție produsă de un virus. În acest caz, agentul patogen incriminat este reprezentat de virusul HIV (Human Immunodeficiency Virus), adică virusul imunodeficienței umane, care aparține familiei retrovirusurilor.

Această familie virală nu era cunoscută până în 1983, când cercetătorii au putut identifica primele persoane bolnave. În prezent, sunt cunoscute două subtipuri virale, HIV-1 și HIV-2, ambele fiind capabile de a induce starea de imunodeficiență. Cu toate acestea, cel mai important aspect legat de retrovirusuri este faptul că, odată ce este instalată infecția, aceasta nu poate fi îndepărtată complet din organism, deoarece este capabilă de a interveni asupra ADN-ului gazdă, incluzând gene specifice virusului.

În același timp, pentru a înțelege mai bine este HIV, trebuie să aprofundezi puțin și ce presupune SIDA. Acronimul provine de la Sindromul Imunodeficienței Dobândite, care se numără printre semnele de fază terminală ale HIV. Ce se întâmplă, de fapt? Virusul ajunge să se transcrie în codul genetic al gazdei și, implicit, să se multiplice în organism, determinând atacarea sistemului imunitar care, devenind atât de fragil, este mult mai susceptibil la alte infecții asociate. Având în vedere că boala SIDA favorizează asocierea dintre infecții, organismul nu mai este capabil de a se lupta împotriva lor și, în final, cedează.

1.1. Care sunt cele mai frecvente simptome ale HIV pe care le poți observa cu ușurință?

Poză de cottonbro studio pe Pexels

Simptomele de HIV la bărbați sau femei sunt în multe situații dificil de apreciat ori de observat la început. Din păcate, infecția cu HIV/SIDA își face simțită prezența, în majoritatea cazurilor, atunci când este deja avansată.

Totuși, pentru a ști cum se manifestă HIV, trebuie să iei în considerare că simptomele SIDA pot varia la bărbați și femei, însă multe sunt comune ambelor sexe. HIV afectează sistemul imunitar, făcând organismul mai vulnerabil la infecții și anumite tipuri de cancer.

1. Faza acută (primară) de infecție HIV:

Această fază apare la câteva săptămâni după expunerea la virus și simptomele pot fi de tipul:

• Febră;
• Durere în gât;
• Erupții cutanate;
• Dureri de cap;
• Dureri musculare și articulare;
• Umflarea ganglionilor limfatici;
• Oboseală;
• Transpirație accentuată pe timpul nopții.

Aceste simptome sunt adesea asemănătoare cu cele ale unei gripe sau alte infecții virale și pot dispărea în câteva săptămâni, astfel că persoana în cauză nu își poate da seama că suferă de infecție cu HIV.

1. Faza latentă clinică (infecția HIV cronică):

În această fază, virusul este activ, dar se reproduce la niveluri foarte scăzute. Mulți oameni nu au simptome sau sunt doar minore. Această fază poate dura multă vreme, doar rezistența organismului putând dicta câți ani poți trăi cu HIV.

Simptomele în stadiile avansate de infecție HIV/SIDA:

Pe măsură ce sistemul imunitar este slăbit, simptomele devin mai severe și se pot remarca prin:

• Pierdere în greutate;
• Diaree cronică;
• Febră persistentă;
• Tuse și dificultăți de respirație;
• Dureri de cap severe;
• Vedere încețoșată;
• Infecții recurente, cum ar fi infecții fungice la nivelul gurii (candidoza orală);
• Leziuni cutanate (de exemplu, sarcomul Kaposi). În trecut, acesta era de fapt cel mai concludent simptom pentru stabilirea diagnosticului pentru această infecție;
• Probleme neurologice (cum ar fi demența legată de HIV).

Dacă ar fi să se împartă semnele care se disting pe sexe, trebuie amintite:

• Simptome de SIDA la bărbați:

Bărbații pot avea simptome la nivel genital, cum ar fi:

• Ulcerații sau răni pe penis;
• Durere sau secreții anormale din uretră.

• Simptome de SIDA la femei:

Femeile pot avea simptome asociate cu aparatul reproductiv, precum:

• Infecții vaginale frecvente, inclusiv infecții cu candida și vaginită bacteriană;
• Boală inflamatorie pelvină (BIP);
• Menstruații neregulate;
• Ulcerații sau răni în zona genitală.

Este important de menționat că simptomele HIV pot varia foarte mult de la o persoană la alta și unii indivizi pot dezvolta forme complet asimptomatice pentru o perioadă lungă de timp.

1.2. Cum se realizează transmiterea HIV și cine o poate întreține?

După cum s-a menționat anterior, infecția cu SIDA este cunoscută de relativ puțin timp. Cu toate acestea, mulți specialiști au avertizat populația globală de riscul ca această boală să devină o adevărată pandemie, în cazul în care nu se studiază suficient și dacă nu se respectă prevenția pentru HIV. În acest context, se poate spune că această boală este una dintre afecțiunile care au fost atât de intens cercetate, încât s-au făcut avansuri majore în ceea ce privește înțelegerea transmiterii HIV, dar și a mecanismelor de întreținere în natură.

Astfel, la scurt timp după primul diagnostic de boală HIV și vizualizarea unor poze cu SIDA, oamenii de știință au putut stabili că există mai multe mijloace de transmitere.

HIV este capabil să treacă de la un individ la altul prin schimbul de fluide corporale care conțin agentul patogen. Astfel, cele mai comune căi de transmitere sunt reprezentate de:

1. Contact sexual neprotejat:

HIV se poate transmite prin contact sexual vaginal, anal sau oral fără prezervativ cu o persoană infectată. Riscul este mai mare în cazul contactului anal, deoarece mucoasa rectală este mai fragilă și poate suferi leziuni mai ușor.

1. Refolosirea acelor sau seringilor:

Poză de Tara Winstead pe Pexels

Utilizarea acelor sau seringilor contaminate pentru injecții intravenoase de droguri poate transmite virusul de la o persoană infectată la alta. Desigur, acest lucru este valabil în cazul în care materialele de uz medical au intrat în contact cu o altă persoană bolnavă de HIV înainte de a fi refolosite. Din acest motiv, domeniul medical a cunoscut o îmbunătățire în acest sens: dezvoltarea tehnologiei pentru ace și seringi de unică folosință.

1. Transfuzii de sânge:

Deși cazurile sunt mult mai rare, HIV poate fi transmis prin transfuzii de sânge sau extrase sanguine contaminate. Acest lucru este mai puțin frecvent în țările care testează riguros sângele donat. De aceea, în majoritatea țărilor lumii, donatorii de sânge sunt testați, înainte de recoltare, pentru diferite boli grave, printre care și HIV.

1. De la mamă la copil (transmiterea verticală):

O mamă infectată cu HIV poate transmite virusul copilului ei în timpul sarcinii, în cursul nașterii sau chiar și post-partum, cât se realizează alăptarea. La cât timp se face testul HIV în acest caz? Răspunsul este simplu: cât mai aproape de momentul în care femeia află că este însărcinată. Tratamentul antiretroviral al mamei și al copilului poate reduce semnificativ riscul de transmitere și, de aceea, este important ca eventuala infecție să fie depistată cât mai timpuriu. Datorită avansurilor cercetării legate de această boală, au putut fi născuți copii negativi pentru virusul HIV din mame cunoscute cu această boală.

1. Accidente cu obiecte contondente:

Personalul din domeniul sănătății poate fi expus la infecție cu HIV prin accidente cu ace sau alte instrumente ascuțite contaminate cu sânge infectat. Astfel, li se recomandă portul de echipament de protecție, în special dacă își desfășoară activitatea în sectoare în care există mulți pacienți bolnavi.

Cine poate întreține transmiterea HIV?

HIV poate fi întreținut și transmis de oricine este infectat cu virusul. Este important de menționat că:

• Oricine poate fi infectat cu HIV, indiferent de vârstă, sex, orientare sexuală, rasă sau statut social.
• Persoanele care nu știu că sunt infectate pot transmite virusul altora.

Tratamentul antiretroviral (ART) poate reduce încărcătura virală a unei persoane infectate până la niveluri nedetectabile, reducând astfel riscul de transmitere. Persoanele care au o încărcătură virală nedetectabilă nu transmit HIV partenerilor lor sexuali (conceptul U=U: Undetectable = Untransmittable).

2. La cât timp apar simptomele de HIV și când se poate pune un diagnostic clar?

Este dificil de menționat o perioadă de incubație specifică pentru HIV, întrucât totul depinde de starea de sănătate a organismului și de cât de virulentă este varianta contractată de către bolnav. Cu toate acestea, în majoritatea cazurilor, primele simptome, specifice fazei acute, pot fi observate la aproximativ o lună de la infectare.

Pentru a se putea stabili un diagnostic de certitudine, trebuie să se realizeze testarea pacientului susceptibil. În prezent, există multiple variante de teste disponibile publicului larg, făcând totul mai ușor de prevenit, diagnosticat și, mai ales, de tratat.

1. Testele de anticorpi și antigeni:

• Testele de anticorpi (testele ELISA și teste rapide): Sunt special create pentru a identifica anticorpii pe care corpul îi produce împotriva HIV. Anticorpii apar de obicei la 3-12 săptămâni după expunere. Un test negativ în această perioadă (intervalul de seroconversie) poate necesita retestare ulterior. De regulă, se practică teste pentru boli cu transmitere sexuală care includ și HIV, dar și alte maladii grave.
• Testele combinate antigen-anticorp: Sunt capabile să identifice antigenul p24 (o proteină a HIV care poate fi detectată mai devreme după contaminare), dar și anticorpii. Aceste teste pot detecta infecția HIV la 2-4 săptămâni după expunere.

Poză de cottonbro studio pe Pexels

1. Testul de amplificare a acidului nucleic:

Acest test detectează materialul genetic al HIV (ARN sau ADN viral) și poate identifica infecția la aproximativ 10-14 zile după expunere. Este foarte sensibil și este utilizat atunci când există vreo suspiciune de infecție recentă sau pentru confirmarea diagnosticului.

Procesul de diagnosticare pentru HIV/SIDA este destul de complex, însă există multe protocoale de lucru care permit stabilirea cu certitudine a prezenței sau absenței virusului. În acest sens, se practică următorii pași:

• Testare inițială: O persoană cu risc de infecție cu HIV sau cu simptome sugestive ar trebui să facă un test de screening HIV. Dacă testul de screening este pozitiv, se efectuează teste suplimentare pentru confirmare.
• Confirmarea diagnosticului: Testele suplimentare, cum ar fi testele de confirmare (Western blot, imunoblot sau teste de amplificare a acidului nucleic), sunt folosite pentru a confirma un rezultat pozitiv la testul de screening.
• Retestarea: Dacă o persoană are un rezultat negativ la un test efectuat în timpul perioadei de seroconversie, este recomandată retestarea la 3 luni după ultima expunere posibilă pentru a confirma rezultatul.

Astfel, simptomele de HIV inițiale pot apărea la 2-4 săptămâni după expunere, dar un diagnostic clar de boală poate fi stabilit prin teste de laborator care detectează prezența virusului sau a anticorpilor specifici, cu retestări dacă este necesar pentru confirmare.

3. Cum se pot preveni infecția și instalarea simptomelor de HIV la femei și bărbați?

Prevenirea SIDA și a simptomelor la femei și bărbați se bazează pe adoptarea unor măsuri de protecție eficiente. Aceste măsuri sunt o parte importantă pentru a reduce riscul de transmitere și presupun practici comportamentale, utilizarea de medicamente preventive și accesul la servicii de sănătate.

1. Utilizarea prezervativelor:

Poză de Nataliya Vaitkevich pe Pexels

Prezervativele din latex sau poliuretan sunt foarte eficiente în reducerea riscului de transmitere a HIV și a altor infecții cu transmitere sexuală (BTS) atunci când sunt folosite corect și consecvent în timpul actului sexual vaginal, anal și oral.

1. Profilaxia pre-expunere:

Este un mijloc preventiv pentru persoanele cu risc crescut de infectare cu HIV. Medicamentele antiretrovirale, cum ar fi tenofovir/emtricitabină (Truvada) sau tenofovir alafenamidă/emtricitabină (Descovy), luate zilnic, pot reduce semnificativ riscul de infecție cu HIV.

1. Profilaxia post-expunere:

Poză de cottonbro studio pe Pexels

Aceasta implică administrarea de medicamente antiretrovirale la scurt timp după o posibilă expunere la HIV (de exemplu, după un contact sexual neprotejat sau un accident cu un ac contaminat). Tratamentul trebuie început în decurs de 72 de ore de la expunere și continuat timp de 28 de zile.

1. Testarea pentru HIV și BTS:

Această metodă profilactivă ajută la depistarea precoce a infecțiilor, permițând accesul rapid la tratament, în cazul unei confirmări și prevenirea răspândirii virusului. Persoanele active sexual ar trebui să se testeze cel puțin o dată pe an, iar cei cu risc crescut mai des.

1. Evitarea refolosirii acelor și seringilor:

Utilizarea acelor și seringilor sterile previne transmiterea HIV în rândul utilizatorilor de droguri injectabile. Multe fundații și organizații non-profit au creat programe prin care persoanele cu astfel de adicții primesc gratuit consiliere pentru a renunța, dar și consumabile sterile, în încercarea de a preveni transmiterea bolii.

1. Tratamentul antiretroviral pentru persoanele infectate cu HIV:

Persoanele diagnosticate cu HIV ar trebui să înceapă imediat tratamentul antiretroviral. Mai mult decât atât, persoanele care țin cont de indicațiile medicilor și își respectă medicația pot ajunge să aibă titru nedetectabil de virus după puțin timp. Cu toate acestea, este important ca medicația să fie menținută pentru tot restul vieții.

1. Educație și consiliere:

Informarea și educarea despre HIV, modurile de transmitere și măsurile de prevenire sunt aspecte ce nu trebuie neglijate. Consilierea poate ajuta la adoptarea unor comportamente sigure și la reducerea riscului de infecție.

Diagnosticul precoce și tratamentul adecvat cu antiretrovirale sunt esențiale pentru gestionarea infecției cu HIV și prevenirea progresiei către SIDA. Dacă există suspiciuni de infecție cu HIV, trebuie efectuată testarea în cel mai scurt timp și apoi, respectarea indicațiilor recomandate.