Streptococ - de câte tipuri este, ce boli provoacă și cum se diagnostichează la adulți și copii?

Streptococ - de câte tipuri este, ce boli provoacă și cum se diagnostichează la adulți și copii?

Sursă foto: shutterstock.com

Streptococul este o bacterie care ocupă un loc special în studiile cercetătorilor, datorită varietății de forme în care poate apărea și a modului în care interacționează cu corpul uman. Streptococii sunt responsabili pentru o gamă largă de infecții, de la simple dureri în gât, până la afecțiuni grave, cum ar fi meningita și sepsisul. Tocmai de aceea, este foarte util să avem cât mai multe informații despre streptococ.

Întrucât streptococul poate afecta atât copiii, cât și adulții, o cunoaștere profundă a acestui microorganism poate îmbunătăți diagnosticul și tratamentul, având un impact semnificativ asupra sănătății publice și individuale. În acest articol, vom examina în detaliu caracteristicile sale, tipurile de infecții pe care le poate cauza și modalitățile prin care le putem gestiona și preveni.

1. Streptococ - ce este și cum ne afectează sănătatea?

În domeniul medical, streptococul reprezintă o problemă frecventă, provocând o gamă largă de afecțiuni. Înțelegerea modului în care streptococul interacționează cu organismul uman este esențială pentru diagnosticarea corectă și aplicarea tratamentului adecvat.

Ce este un streptococ?

Streptococul este un gen de bacterii gram-pozitive, cunoscut pentru rolul său în provocarea diverselor infecții umane și animale. Aceste bacterii, de formă sferică și dispuse în catenă, au fost studiate intensiv datorită impactului lor semnificativ asupra sănătății noastre. De la infecții minore ale gâtului, până la boli invazive severe, streptococii reprezintă un subiect central în microbiologie și medicină.

Streptococ - cauze

Infecția cu streptococ poate fi cauzată de diverse specii ale bacteriei Streptococcus. Aceste infecții pot afecta gâtul, pielea, sângele, plămânii și alte părți ale corpului.

• Locuri aglomerate: școlile, grădinițele, cazările colective (dormitoare, cazărmi) sunt locuri unde infecțiile streptococice se pot răspândi rapid din cauza apropierii și interacțiunilor frecvente dintre oameni.

• Igiena personală: igiena inadecvată, precum spălatul insuficient al mâinilor, poate facilita transmiterea bacteriilor.

• Sistem imunitar slăbit: persoanele cu un sistem imunitar slăbit, fie din cauza bolilor cronice, fie din cauza tratamentelor imunosupresive, sunt mai susceptibile la infecții streptococice.

• Infecții anterioare: infecția virală anterioară, cum ar fi gripa sau răceala, poate slăbi bariera de apărare a corpului, facilitând astfel colonizarea și infecția cu streptococ.

• Bolile cronice: persoanele cu boli cronice, cum ar fi diabetul sau bolile pulmonare, prezintă un risc mai mare de a dezvolta infecții streptococice.

• Traume sau leziunii: leziunile pielii, cum ar fi tăieturile, arsurile sau înțepăturile de insecte, pot crea o poartă de intrare pentru bacteriile streptococice.

• Infecții nosocomiale: în mediile spitalicești, infecțiile cu streptococ pot fi transmise prin echipamente medicale contaminate, mâinile personalului medical sau alte proceduri invazive.

Streptococ - transmitere

Streptococul se răspândește adesea prin contact direct cu secrețiile respiratorii sau fluidele corpului unei persoane infectate. Tusea, strănutul sau chiar vorbitul poate elibera picături de saliva sau mucus care conțin bacterii. De asemenea, poate fi transmis și prin atingerea suprafețelor contaminate, cum ar fi jucării, mânere de uși sau alte obiecte comune.

Streptococ - incubație

Perioada de incubație pentru infecțiile streptococice, adică intervalul de timp dintre expunerea la bacterie și apariția simptomelor, variază în funcție de tipul de streptococ și de tipul de infecție pe care o cauzează. Totuși, streptococul are o perioadă de incubație între una și șapte zile.

1.1. Streptococul la copii - ce simptome specifice poate prezenta un copil infectat?

Infecțiile streptococice sunt frecvente la copii și pot varia de la afecțiuni minore la boli severe. Cele mai comune specii implicate sunt Streptococcus pyogenes (grupul A) și Streptococcus pneumoniae.

Streptococul prezintă simptome la copii comune cu cele ale adulților, după cum urmează:

• Febră;
• Iritabilitate;
• Dureri de cap;
• Pierderea apetitului;
• Oboseală;
• Durere în gât și amigdalite în faringita streptococică;
• Erupție cutanată în scarlatină;
• Leziuni cutanate în impetigo;
• Durere toracică și tuse în pneumonie;
• Durere de urechi în otită medie;
• Durere facială și congestie nazală în sinuzită;
• Cefalee severă și gât înțepenit în meningită.

Infecțiile streptococice la copii necesită o abordare rapidă și eficientă pentru a preveni complicațiile severe. Părinții trebuie să fie vigilenți la simptome și să consulte medicul pentru un diagnostic și tratament adecvat. Vaccinarea și igiena riguroasă sunt măsuri esențiale de prevenție.

1.2. Streptococ în sarcină - informații esențiale și strategii eficiente de gestionare

Infecțiile streptococice în timpul sarcinii pot avea consecințe semnificative atât pentru mamă, cât și pentru făt. Cele mai relevante bacterii streptococice în contextul sarcinii sunt Streptococcus agalactiae (streptococ de grup B) și Streptococcus pyogenes (streptococ de grup A). Este crucial ca femeile gravide să fie informate și să beneficieze de îngrijire medicală adecvată pentru a preveni și gestiona aceste infecții.

Streptococcus agalactiae este prezent în flora normală a tractului genital și gastrointestinal la 10-30% dintre femeile gravide și poate provoca infecții urinare, corioamnionită și endometrită postpartum. Infecția poate fi transmisă la nou-născut în timpul nașterii, ducând la sepsis, pneumonie și meningită neonatală. Pentru a preveni aceste complicații, se face un screening între săptămânile 35 și 37 de sarcină, iar femeile pozitive primesc antibiotice intravenoase în timpul travaliului.

Streptococcus pyogenes, deși mai rar întâlnit în sarcină, poate provoca infecții grave precum faringită, impetigo, erizipel și fasciită necrozantă. În perioada postpartum, poate cauza endometrită severă și sepsis puerperal. Infecția poate fi transmisă la nou-născut, ducând la sepsis sever.

Pentru a minimiza riscurile, femeile gravide ar trebui să urmeze recomandările medicului pentru testarea streptococului de grup B, să practice o igienă riguroasă și să consulte imediat medicul dacă apar simptome de infecție cu streptococ. Educația și informarea despre riscurile infecțiilor streptococice sunt esențiale pentru o sarcină și naștere sigure.

2. Infecție cu streptococ - tipuri și manifestări

Sursă foto: shutterstock.com

Streptococul este bine cunoscut pentru diversitatea sa de tipuri, fiecare având potențialul să provoace diferite tipuri de infecții, de la cele locale, cum ar fi cele ale gâtului și pielii, până la cele sistemice, care pot afecta organele interne.

Există mai multe tipuri de streptococ, fiecare având caracteristicile sale distinct, mai precis:

Streptococcus pyogenes (Grupul A)

• Caracteristici: Streptococcus pyogenes este o bacterie gram-pozitivă, dispunându-se în catenă (lanțuri).

• Afecțiuni: această bacterie poate provoca faringită streptococică (angină streptococică), scarlatină, impetigo, erizipel, celulită, fasciită necrozantă, sindrom de șoc toxic streptococic, febră reumatică și glomerulonefrită post-streptococică.

• Localizări: se poate localiza în gât (faringe), piele, țesuturi moi și sânge.

• Simptomele includ durere în gât, febră, erupții cutanate și dureri musculare. În faringită, se manifestă prin gât roșu, amigdalită și dureri la înghițire. În scarlatină, apare o erupție cutanată roșie și aspect de limbă de căpșună, iar în impetigo, sunt prezente leziuni cutanate cu cruste.

Streptococcus agalactiae (Grupul B)

• Caracteristici: Streptococcus agalactiae este o bacterie gram-pozitivă, dispusă în catenă și beta-hemolitică pe agar sânge. Beta-hemolitică pe agar sânge înseamnă că, atunci când această bacterie este cultivată pe un mediu special care conține sânge, ea descompune complet celulele roșii din sânge, lăsând în jurul coloniilor sale o zonă clară și transparentă.

• Afecțiuni: această bacterie provoacă sepsis neonatal, meningită neonatală, pneumonie, infecții urinare, infecții ale pielii și țesuturilor moi la adulți, precum și infecții la femei gravide.

• Localizări: se găsește în tractul genital și urinar, sânge și uneori în piele și țesuturi moi.

• Simptomele includ febră, iritabilitate, letargie și probleme respiratorii la nou-născuți. La adulți, infecțiile urinare pot provoca urinări dificile și dureroase, iar infecțiile pielii pot duce la roșeață, durere și umflare.

Streptococcus pneumoniae

• Caracteristici: Streptococcus pneumoniae este o bacterie gram-pozitivă, dispunându-se în diplococi (perechi) și este alfa-hemolitică pe agar sânge (produce hemoliză parțială).

• Afecțiuni: aceasta provoacă pneumonie, meningită, otită medie și sinuzită. Este un patogen major în special la copii mici și vârstnici.

• Localizări: se poate localiza în plămâni, meninge, urechea medie și sinusuri.

• Simptomele includ febră, tuse productivă, durere toracică în pneumonie, cefalee severă, gât înțepenit și confuzie în meningită, durere de urechi și febră în otită medie, și congestie nazală și durere facială în sinuzită.

Streptococcus mutans

• Caracteristici: Streptococcus mutans este o bacterie gram-pozitivă, dispunându-se în lanțuri scurte sau perechi. Este alfa-hemolitică sau non-hemolitică pe agar sânge.

• Afecțiuni: este implicat în formarea plăcii dentare și în apariția cariilor dentare.

• Localizări: se localizează în cavitatea bucală, în special pe suprafața dinților.

• Simptomele nu sunt directe, dar rezultă în apariția cariilor dentare, care se manifestă prin sensibilitate dentară, durere la consumul de alimente dulci sau reci și, în cazuri avansate, infecții dentare.

Streptococcus Viridans

• Caracteristici: grupul Streptococcus viridans include mai multe specii de streptococi alfa-hemolitici sau non-hemolitici care fac parte din flora normală a gurii și faringelui.

• Afecțiuni: poate provoca endocardită infecțioasă, bacteriemie, abcese dentare și infecții intra-abdominale.

• Localizări: se găsește în cavitatea bucală, gât, intestin și sânge.

• Simptome: în endocardită, simptomele includ febră, frisoane, fatigabilitate și sufluri cardiace anormale. Abcesele dentare provoacă durere intensă, umflare și sensibilitate la nivelul dinților afectați.

Aceste genuri de streptococi demonstrează diversitatea și complexitatea infecțiilor streptococice, subliniind importanța diagnosticului precis și a tratamentului adecvat pentru gestionarea acestor infecții.

Streptococul fără simptome este rar, însă se poate întâlni. Purtătorii asimptomatici sunt indivizi care găzduiesc bacteria în organismul lor, dar nu prezintă simptome clinice ale infecției. Această stare este importantă din punct de vedere epidemiologic, deoarece acești purtători pot transmite bacteriile altor persoane, inclusiv celor cu sisteme imunitare compromise, copiilor și persoanelor în vârstă.

3. Despre infecția cu streptococ - cum identificăm bacteria?

Sursă foto: shutterstock.com

Identificarea corectă a streptococului nu doar că facilitează tratamentul medical eficient, dar contribuie și la controlul și prevenirea răspândirii infecțiilor, protejând astfel sănătatea publică și individuală.

Așadar, streptococul poate fi identificat prin:

• Teste Rapide Antigenice pentru Streptococ de Grup A

Aceste teste pentru Streptococ sunt utilizate frecvent pentru diagnosticarea rapidă a faringitei streptococice și a altor tipuri în cabinetele medicale sau acasă. Testul implică recoltarea unei probe de exudat faringian folosind un tampon steril. Tamponul este introdus într-o soluție care extrage antigenul streptococic. Dacă antigenul este prezent, el va reacționa cu anticorpi specifici din kitul de testare, producând un rezultat vizibil (de obicei o linie colorată). Aceste teste au o sensibilitate și specificitate ridicată, deși unele infecții pot necesita confirmare prin culturi bacteriene.

Dacă testul rapid efectuat acasă este pozitiv, este important să consulți un medic pentru confirmarea diagnosticului și recomandări de tratament. În cazul unui rezultat negativ, dar cu simptome persistente de infecție streptococică, este recomandată o vizită la medic pentru teste suplimentare.

Timp de execuție: Aproximativ 10-15 minute.

• Culturi bacteriene:

Reprezintă recoltarea unei probe din gât și cultivarea acesteia pe un mediu de cultură pentru a identifica bacteriile streptococice. Proba este incubată pentru 24-48 de ore. Coloniile bacteriene rezultate sunt analizate pentru prezența hemolizei și alte caracteristici morfologice. Este extrem de precis, dar necesită mai mult timp de așteptare.

Timp de execuție: 24-48 de ore.

• Teste serologice:

Aceste teste măsoară nivelurile de anticorpi anti-streptococici în sânge, cum ar fi ASLO (Antistreptolizina O). Sunt utile pentru diagnosticarea complicațiilor post-streptococice, cum ar fi febra reumatică sau glomerulonefrita.

• Teste Moleculare (PCR):

Detectează materialul genetic al streptococilor în probele recoltate. Au o precizie ridicată și pot detecta infecțiile streptococice chiar și în cazurile cu încărcătură bacteriană scăzută. Prin utilizarea acestor metode de identificare, fie în cabinetul medicului, fie la domiciliu, se poate diagnostica rapid și eficient o infecție streptococică, permițând inițierea promptă a tratamentului adecvat.

În contextul infecțiilor severe, cum ar fi sepsisul, identificarea rapidă a streptococului este crucială pentru instituirea tratamentului adecvat și îmbunătățirea prognosticului pacienților.

Așadar, acum ai informații utile despre streptococ, ce este, cum se manifestă, clasificarea streptococilor și cum poate fi diagnosticată această bacterie. Cunoștințele acumulate te pot ajuta să recunoști simptomele infecțiilor streptococice, să înțelegi importanța tratamentului prompt și să contribui la prevenirea răspândirii infecțiilor în comunitate. Este esențial să consulți un profesionist în domeniul sănătății pentru diagnosticul și tratamentul adecvat în cazul oricăror simptome sau preocupări legate de streptococ.

Referințe:

https://www.sciencedirect.com/...

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/b...