Sifilisul - abordarea adecvată a bolii infecțioase, de la transmitere la tratamentul eficient

Sifilisul - abordarea adecvată a bolii infecțioase, de la transmitere la tratamentul eficient

Sursa foto: Shutterstock

Sifilisul este o infecție cu transmitere sexuală care afectează, în prezent, un număr considerabil de persoane din lume, dar și din România. Această afecțiune este cunoscută de multă vreme, iar numărul de cazuri a început să scadă simțitor în anumite țări, acolo unde se pune un mare accent pe prevenție. Totuși, în alte regiuni ale Globului, sifilisul rămâne o problemă majoră, acest lucru fiind cauzat de lipsa educației sexuale, de accesul redus la serviciile medicale și de stigmatizarea asociată cu bolile sexuale din unele societăți.

Cu implicații foarte grave asupra sănătății umane, sifilisul trebuie să fie tratat, în caz contrar putând să ducă la complicații grave. Un exemplu în acest sens este sifilisul congenital, boala fiind transmisă de la mamă la făt. De asemenea, se mai pot preciza printre posibile urmări negative ale infectării cu sifilis problemele neurologice sau cardiovasculare sau chiar decesul celui care nu se tratează corespunzător.

În articolul de mai jos, veți descoperi o prezentare generală a sifilisului, veți afla ce înseamnă această boală infecțioasă, care sunt simptomele la femei și la bărbați, ce manifestări clinice se pot identifica. De asemenea, veți găsi informații utile despre transmiterea și prevenirea sifilisului, înțelegând importanța testării regulate și despre opțiunile de tratament sau despre complicațiile posibile ale acestei boli.

1. Sifilisul - prezentarea generală a bolii infecțioase

Sursa foto: Shutterstock

Sifilisul este o boală cunoscută în Europa încă din secolul al XV-lea, fiind răspândită, în prezent, în întreaga lume. Această boală infecțioasă este situată pe locul trei în țările dezvoltate, calea principală de transmitere fiind contactul sexual (mai există și alte moduri prin care se ia, un exemplu în acest sens fiind sifilisul congenital transmis de la mamă la făt în timpul sarcinii sau la naștere).

1.1. Ce este sifilisul

Sifilisul este o boală cu transmitere sexuală, cauzată de bacteria Treponema pallidum (o bacterie subțire, spiralată, transmisă prin contact sexual sau de la mamă la făt). Din păcate, această afecțiune medicală este greu de diagnosticat. Sifilisul poate duce la deces dacă nu este tratat corespunzător. Până la începutul anilor ‘40, a fost foarte rezistent la tratamentele medicilor, dar folosirea penicilinei a adus speranțe tuturor celor infectați.

1.2. Simptomele sifilisului

Simptomele sifilisului nu apar imediat, intervalul putând varia de la pacient la pacient. S-a observat că acestea se pot observa abia în jur de a treia sau a patra săptămână de la infectare (există și excepții, simptomele apărând chiar și după treisprezece săptămâni de la infectare sau după doar zece zile).

Sifilisul are patru stadii: primar, secundar, latent și terțiar, la care se adaugă sifilisul congenital, neurosifilisul și sifilisul ocular:

• Sifilisul primar se manifestă prin inflamarea ganglionilor limfatici din zona inghinală. Acest lucru se observă după zece zile până la trei luni. Urmează apariția la locul în care bacteria a pătruns în corp a unor ulcerații nedureroase, de formă rotundă și ferme la atingere. Aceste ulcerații, numite sancre, se pot ivi și în alte locuri, cum ar fi zona genitală, apoi dispar după o anumită perioadă. La bărbați se observă ulcerații pe anus, penis, scrot sau la buze, iar la femei în vagin sau în rect, însă pot fi și unele pe locuri vizibile (vulvă, anus, mai rar pe buze);
• Sifilisul secundar apare doar dacă cel primar nu a fost tratat, ceea ce înseamnă că boala se agravează. Din acest moment, se pot observa următoarele simptome: apar rozeolele sifilitice, leziuni în gură, vagin, anus, febră și mărirea ganglionilor limfatici, dureri de cap, oboseală, părul începe să cadă, persoana în cauză începe să slăbească. Netratată, infecția nu dispare de la sine. Simptomele pot să dispară o perioadă și să reapară;
• Sifilisul latent este un stadiu ce apare doar dacă boala nu se tratează între timp. Simptomele pot să nu apară pentru o perioadă lungă de timp, dar bacteria nu dispare din corp;
• Sifilisul terțiar este considerat a fi cel mai grav dintre stadiile bolii și apare după o perioadă îndelungată de la infectare (între zece și treizeci de ani). Acum apar simptome precum probleme neurologice, atacul cerebral, orbire, inflamarea membranei craniene, schimbări de comportament, pierderea auzului, demență, anevrism, amorțeală, inflamarea vaselor de sânge etc.;
• Sifilisul congenital apare la copii și este transmis de mama infectată. Unii dintre bebeluși nu au simptomele specifice. La alții, însă, apar erupții sau ulcerații, chiar și alte probleme mai complicate. De reținut este faptul că sifilisul congenital poate să ducă la decesul copiilor, femeile însărcinate trebuind să-și facă testele specifice pentru această infecție;
• Sifilisul ocular se poate observa prin reducerea acuității vizuale sau se instalează orbirea permanentă. Acest stadiu poate să se instaleze în orice moment al evoluției acestei infecții;
• Neurosifilisul se instalează când bacteria a ajuns la sistemul nervos. Persoana infectată acuză dureri de cap, are un comportament diferit, nu-și coordonează adecvat mișcările, înregistrează deficiențe senzoriale. De asemenea, printre simptomele neurosifilisului se pot menționa și demența sau paralizia.

Sursa foto: Shutterstock

Sursa foto: Shutterstock

2. Transmiterea și prevenirea sifilisului la femei și bărbați

Cunoașterea modului de transmitere a sifilisului și a simptomelor prin care acesta se manifestă poate să prevină apariția unor complicații grave și să reducă eficient răspândirea aceste infecții periculoase. Astfel, cei care vor să știe ce înseamnă sifilis, cum se manifestă și cum se transmite acesta sau cum se poate scăpa definitiv de infecție trebuie să se informeze în detaliu cu privire la acest aspect, indiferent dacă sunt femei sau bărbați.

2.1. Modalități de transmitere, factori de risc și comportamente ce pot duce la infectarea cu sifilis

Cum se ia sifilisul? Bacteria Treponema pallidum se transmite prin:

• contact sexual neprotejat (vaginal, oral sau anal);
• contactul cu leziuni;
• transfuzii de sânge;
• instrument medical contaminat;
• placenta mamei;
• naștere;
• mai rar prin sărut (doar dacă există leziuni contagioase în gură).

Pentru a împiedica posibilitatea contaminării cu această bacterie, este important să se cunoască în amănunt care sunt factorii de risc:

• relații sexuale neprotejate;
• prezervativul folosit inadecvat;
• relații sexuale cu mai mulți parteneri;
• persoanele care au fost infectate cu alte boli cu transmiterea sexuală au risc mai mare de a contacta sifilis;
• parteneri sexuali cu sifilis (care nu știu că sunt infectați);
• lipsa educației sexuale etc.

Pentru a reduce posibilitatea infectării cu sifilis, trebuie să se adopte un comportament adecvat, în sensul că nu se vor iniția relații sexuale cu parteneri noi sau cu mai mulți parteneri în lipsa prezervativului, nu se vor consuma droguri sau alte substanțe care ar favoriza reducerea inhibițiilor și angajarea în relații sexuale neprotejate, nu vor fi ignorate simptomele inițiale (dacă ele există) și nu se va neglija testarea regulată împotriva sifilisului.

2.2. Metode de prevenire a sifilisului

Dacă în trecut se cunoșteau puține lucruri despre prevenție, în societatea modernă este vital să se adopte o conduită preventivă în direcția menținerii sănătății și a reducerii posibilității de infectare cu această bacterie periculoasă. Specialiștii în domeniul prevenției menționează următoarele metode ce pot fi utilizate:

• Folosirea prezervativelor de calitate superioară (se va avea în vedere faptul că dacă există ulcerații pe piele ce nu sunt acoperite de prezervativ, atunci infectarea poate avea loc);
• În cazul în care se practică sex activ cu parteneri multipli sau cu parteneri care au avut istoric de boli cu transmitere sexuală, trebuie să realizeze teste regulate;
• La prima vizită la medic sau în maternitate (chiar și în trimestrul al treilea de sarcină), viitoarele mămici trebuie să fie testate pentru sifilis;
• Educația sexuală nu poate fi uitată ca metodă de prevenire a sifilisului;
• Comunicarea deschisă cu partenerii sexuali;
• Înainte de a începe o relație, se recomandă testarea ambilor parteneri.

2.3. Testarea și diagnosticarea sifilisului

Diagnosticul acestei boli este pus de medicul dermato-venerolog. Acest diagnostic va fi dat după ce pacientul a efectuat testele specifice. Totul începe, de fapt, de la evaluarea clinică a pacientului, medicul observând simptomele specifice sifilisului. Pentru a se orienta către un diagnostic corect, va fi nevoie să se cunoască în detaliu și istoricul sexual al pacientului.

Din acest moment se poate trece la efectuarea testelor specifice (nontreponemice și treponemice, analiza fluidelor corporale, puncția lombară, observarea simptomelor auditive și oculare etc.). Dintre testele pentru boli cu transmitere sexuală ce pot fi realizate pot fi amintite:

• testele nontreponemice (VDRL sau RPR) nu sunt suficiente pentru a pune diagnosticul final;
• testele treponemice (FTA-Abs, TPHA, EIA) arată dacă există sau nu anticorpi specifici împotriva acestei bacterii;
• alte tipuri de teste (LCR, Blot, PCR).

După ce au fost efectuate aceste teste și s-a confirmat prezența în corp a bacteriei Treponema pallidum, medicul poate pune diagnosticul de sifilis și să ofere pacientului o schemă de tratament. Este bine de știut faptul că sifilisul se poate vindeca definitiv atunci când este la început, în faza incipientă, tratamentul prompt cu antibiotic fiind extrem de folositor, dar și faptul că sifilisul tratat poate recidiva în anumite situații.

3. Opțiuni de tratament al sifilisului și complicații posibile la bărbați și femei

Tratamentul rapid al sifilisului, încă de la primele semne observate pe piele, este esențial pentru a eradica infecția și pentru a evita apariția unor complicații mai grave. Persoanele care au cea mai mică bănuială că se confruntă cu această boală cu transmitere sexuală trebuie să meargă la medic imediat și să urmeze indicațiile acestuia pentru a controla infecția. Fără tratament, complicațiile pot fi devastatoare, atât la bărbați, cât și la femei, ajungând să afecteze multiple sisteme ale organismului uman. Pentru a observa cu ochiul liber aceste efecte ale infecției, poți consulta poze edificatoare în acest sens.

Cea mai bună opțiune de tratament împotriva sifilisul s-a dovedit a fi, la început, penicilina. Aceasta poate fi utilizată pentru a distruge sifilisul primar, secundar, latent timpuriu sau tardiv, pe cel cu durată necunoscută, sifilisul congenital și neurosifilisul. Persoanele cu alergie la penicilină pot să primească tetraciclină sau doxiciclină.

După aplicarea tratamentului, trebuie să fie monitorizate o perioadă (chiar până la un an de zile) pentru a se putea observa dacă bacteria a fost sau nu eradicată. În acest sens se vor efectua alte teste. Medicul va fi cel care va spune dacă sifilisul a fost vindecat, a recidivat sau a evoluat către alte complicații. De reținut este faptul că nu există tratament homeopat.

Sursa foto: Shutterstock

Specialiștii în domeniu recomandă atenție deosebită în tratarea corespunzătoare a infecției. Printre complicațiile recunoscute ale sifilisului la femei și bărbați pot fi amintite:

• probleme neurologice (unii pacienți au dezvoltat meningită, demență, alții și-au pierdut văzul și auzul, au făcut accidente vasculare cerebrale etc.);
• disfuncții sexuale la bărbați;
• complicații obstetricale la femei (avort spontan, moarte fetală, naștere prematură) și infertilitate;
• transmiterea sifilisului la copil în timpul sarcinii sau la naștere;
• probleme urogenitale (dureri, disconfort);
• leziuni granulomatoase;
• copiii netratați pot avea probleme cu oasele, pielea, ficatul, splina, creierul și pot ajunge la orbire sau surzire.

Din păcate, nu există un vaccin împotriva sifilisului, deși cercetările există și fac tot mai multe progrese. Acest lucru este cauzat de structura complexă a bacteriei, de faptul că Treponema pallidum nu afectează în același mod animalele, ceea ce limitează testarea și evaluarea potențialelor vaccinuri, dar și de capacitatea bacteriei de a varia antigenii de suprafață. Din aceste motive, cele mai bune metode prin care se va evita infectarea cu Treponema pallidum sunt reprezentate de practicile sexuale sigure, de testare periodică, de comunicare cu partenerii și prin educație sexuală.

În concluzie, abordarea adecvată a sifilisului este vitală pentru tratarea lui adecvată și pentru a preveni apariția unor complicații diferite. Diagnosticul pus la timp este vital și poate feri alte persoane de infectare.